Un strop de cugetare...

Spune'i soarelui sa nu mai strige dupa lumina, spune'i vantului sa nu mai viseze la calatorii, spune'i zambetului sa nu mai planga si ochilor sa nu mai asculte...Citeste povestile scrijelite pe copaci si asculta bataile inimii pamantului. Ele iti vor dicta miscarile statice ce vor forma un balet monoton . Urca in trenul vietii si nu’ti lasa prietenii in urma…ei vor fi singurii care iti vor putea sopti secretul sperantei si ei sunt cei care te strang atunci cand te spargi in mii de bucatele si te reansambleaza intr-o fiinta noua si pura ce urmeaza sa’si impartaseasca visele. Nu te obliga sa visezi ceva…vei fi dezamagit sa afli ca ele,visele, ranjesc malefic de sub perna ta.
Incapataneaza’te si nu te lasa doborat de dorintele ploii, doar asculta fulgii de nea cum te striga din cer, apoi se avanta spre tine penru a se incalzi. Tot ce faci este sa ii ucizi! Tu crezi ca ii ajuti dar mana ta calda de bunavointa este doar o imensa camera de tortura pentru ei.
Dar in ce priveste sufletul tau…